Despre iubirile fericite

 Nu este titlul meu. Este titlul dat de Andrei Plesu anul trecut unui articol din Dilema Veche. Va voi dezvalui doar partea premergatoare finalului, desi nu e chiar corect, insa va invit sa-l cititi in totalitate aici

"Iubirea adevărată e creatoare, mobilizatoare, restauratoare. E tonică, simplă, vitală. Amărăciunile, neîncrederea, infernul geloziei, suspiciunile mărunte, spaima de viitor şi tot alaiul de indispoziţii cotidiene care confiscă uneori, inflaţionar, viaţa cuplului sînt preliminarii şi semne ale ratării. Iubirea fericită este, dimpotrivă, un corelativ al reuşitei umane, o binecuvîntare care îmbogăţeşte şi înfrumuseţează inventarul destinului pămîntesc. Fericirea se multiplică, atunci cînd e atentă la fericirea partenerului, iar fericirea cuplului aşază asupra întregii comunităţi un cer mai curat şi mai hrănitor."

PS. Cine putea sa ilustreze mai bine decat Marc Chagall?

Comentarii

  1. Cati oare au asa ceva?

    Andreea C.

    RăspundețiȘtergere
  2. Se pare ca suntem facuti impotriva iubirii

    RăspundețiȘtergere
  3. @Andreea C: da, probabil nu prea multi. Pe de alta parte, multe iubiri incep bine insa nu prea stim sa le facem sa continue... Probabil ca de cele mai multe ori nu ne trece pur si simplu ci din greseli de comunicare sau din dorinta unuia de a fi mai 'tare' decat celalalt.
    @Anonim: cu putina educatie ar putea fi si altfel cred ...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu