Intalnirea cu ceilalti

Cred ca devenim ceea ce suntem prin intalnirea cu ceilalti. Sigur ca exista in noi un material predefinit, o materie prima... Probabil ca in adolescenta schimburile sunt mai puternice, curajul de a-i infrunta pe ceilalti este mai pronuntat, dorinta de a cunoaste pe propriul suflet semnificatia marilor cuvinte este mai arzatoare si mai naiva, in acelasi timp.

 Cu cat trec anii, ne anihileaza socialul. Avem locul nostru bine definit, mica noastra cutie cu patru pereti dintre care doi dau inspre profesie, unul inspre familie si unul inspre prieteni - aceiasi din liceu sau din facultate, depinde. Contactele cu ceilalti sunt fugitive si se desfasoara dupa reguli clare: eticheta, clauze contractuale, norme etice, comoditate. Poate ca intalnirea cu "the significant other"schimba pentru o perioada jocul - vorbim despre noi, ne aducem aminte de copilarie, ne punem sufletul putin in vitrina dupa ce l-am sters un pic de praf si l-am aerisit. Si-apoi, pentru unii, se asterne din nou tacerea. Cam ca in camera din NY a lui Hopper

A vorbi cu ceilalti deschis, neconflictual, sincer este cateodata un exercitiu pe care creierul/sufletul nostru ar trebui sa-l cunoasca. O imbogatire fara unitati de masura, o scufundare in propriile adancuri care chiar asa, fara oxigen si echipamente speciale, se poate dovedi aventuroasa.

Mi s-a vorbit mult in ultimul timp despre Gibran Khalil - Le prophete. Va propun in continuare capitolul legat de cuvinte cu o traducere timida, personala sub text. Voi cand ati vorbit ultima data sincer cu altcineva?

Vous parlez quand vous cessez d'être en paix avec vos pensées ;
Et quand vous ne pouvez d'avantage demeurer dans la solitude de votre cœur vous venez vivre dans vos lèvres, et leur son devient un divertissement et un passe-temps.
Dans bien de vos paroles, la pensée est à moitié massacrée.
Car la pensée est un oiseau de l'espace, qui dans une cage de mots peut certes déplier ses ailes, mais ne peut voler.
Il y a ceux parmi vous qui recherchent le bavard de peur d'être seul.
Le silence de la solitude révèle à leurs yeux leur moi dans sa nudité et ils voudraient s'enfuir.
Et il y a ceux qui parlent et qui, sans le savoir et sans le préméditer, révèlent une vérité qu'ils ne comprennent pas eux-mêmes.
Et il y a ceux qui recèlent la vérité en eux, mais qui ne la disent pas avec des mots.
Au sein de tels êtres, l'esprit demeure dans le battement du silence.
Quand vous rencontrez votre ami sur le bord de la route ou sur la place publique, laissez votre esprit animer vos lèvres et diriger votre langue.
Laissez la voix de votre voix parler à l'oreille de son oreille ;
Car son âme retiendra la vérité de votre cœur, comme le goût du vin persiste dans la bouche,
Alors que sa couleur est oubliée, et que le flacon n'est plus.

Vorbiti cand incetati sa aveti pace cu gandurile voastre;
Si cand nu mai puteti locui in singuratatea inimii voastre, veniti sa locuiti pe buzele voastre, si sunetul lor devine un divertisment, un joc pentru a face sa treaca timpul.
In multe dintre cuvintele voastre, gandul este pe jumatate masacrat.
Caci gandul este o pasare a spatiului, care in colivia cuvintelor poate sa-si etaleze aripile dar nu poate sa zboare.
Exista printre voi aceia care cauta vorbaria din teama de a fi singuri.
Tacerea singuratatii le arata in fata ochilor eul in nuditatea sa si ei isi doresc sa-i scape.
Exista si aceia care vorbesc si care, fara sa o stie sau sa premediteze, reveleaza un adevar pe care nu il inteleg nici ei insisi.
Si exista aceia care cunosc adevarul din ei dar care nu il spun in cuvinte.
In sanul acestor fiinte, spiritul locuieste in pulsatia tacerii.
Cand va intalniti prietenul pe marginea drumului sau in piata publica, lasati spiritul sa va insufleteasca buzele si sa va dirijeze limba.
Lasati vocea vocii voastre sa vorbeasca urechii din urechea lui;
Iar sufletul sau va retine adevarul inimii voastre precum gustul de vin persista in gura
atunci cand culoarea este uitata si sticla nu mai exista.

Comentarii