Noi instrumente de educatie

Copiii de astazi se confrunta cu probleme si tentatii pe care cei care le sunt parinti nu le-au cunoscut: excesul de tehnologie si expunerea la retelele de socializare, consumismul, alimentatia nesanatoasa, alcoolismul si drogurile, abuzurile sexuale.

Multe dintre ele nu reprezentau un pericol real acum 10-15 ani. Cred ca nici macar alcoolismul, singura inventie mai veche, a carui tentantie exista poate si pentru generatiile anterioare. Nu am cifrele de atunci insa le am pe cele de azi: in UE, varsta medie de debut al consumului de acord este 12,4 ani, ceea ce cred ca este mult sub ceea ce ne asteptam si mult sub media altor vremuri. Abuzurile sexuale, la randul lor, si-au gasit un nou aliat in retelele de socializare online asa ca riscul lor este cumva legat ca discutie de acestea.

E greu de impiedicat evolutia societatii si probabil ca avem destul de putine arme in acest sens. Cu atat mai mult cu cat, gestionate corect, multe dintre subiectele de discutie pot fi considerate drept oportunitati mai degraba decat pericole. Totusi, de cele mai multe ori, copiii nu au discernamant si nici termeni de comparatie, astfel incat primele contacte sunt definitorii. In ceea ce priveste modul in care ei adera sau nu la toate aceste capcane, exista o singura arma reala: EDUCATIA.

Cat despre Romania, si tind sa cred ca nu este singura tara europeana aflata in aceasta situatie,  nu avem vectori ai educatiei pregatiti sa faca fata acestor domenii. Parintii ignora de multe ori faptul ca ar trebui sa discute majoritatea problemelor de mai sus. Din cauza ca ei nu s-au confruntat cu aceste subiecte cand aveau varsta copiilor lor, sunt mai putin constienti de riscuri iar profesiile le lasa uneori prea putin timp liber pentru a avea posibilitatea sa intre ei insisi in contact cu realitatile.

Profesorii practica adeseori o atitudine anacronica in care nici macar educatia sexuala nu este perceputa ca o prioritate. Din semnalele mele, educatia sexuala era mult mai raspandita in anii 90 odata cu infiintarea unor ONG-uri precum ARAS capabile sa se plimbe prin scoli si sa discute probleme legate de contraceptie decat astazi. Iar riscurile s-au multiplicat. Pare putin probabil ca dascalii sa se informeze  prin mijloace propri asupra tehnologiilor, consumismului si alimentatiei si sa deschida sistematic in fata elevilor aceste subiecte. Asa cum imi amintesc ca facea cu noi educatie civica legata de dreptul la vot si responsabilitatea sociala (teme importante in anii 90) exceptionalul profesor de matematica pe care l-am avut.

Cred ca se poate raspandi mesajul si poate ca bloggerii ar fi printre cei mai in masura sa o faca. Cateva structuri din Uniunea Europeana au deja o reala preocupare de a pune la dispozitia parintilor si profesorilor instrumente adecvate pentru educatia in domeniile de mai sus.

La conferinta "Towards a more responsible use of the internet" la care am participat la EESC, Janice Richardson, senior consultant la European Schoolnet, a adus o brosura WWW de la Web We Want destinata educatiei copiilor pe categorii de varste in ceea ce priveste utilizarea retelelor sociale, privacy-ul si securitatea. Am parcurs-o si mi s-a parut un instrument foarte util de predat la clasa (orele de dirigentie?). Exista o serie intreaga de exercitii simpatice si, in acelasi timp, relevante dar necesita prea multa concentrare si prea putin joc pentru a fi realizate de catre copii din proprie initiativa, in afara unui cadru formal.

La European Consumer's Day, tot la EESC, Tonio Borg, comisionar european pentru Sanatate si Consumatori, a anuntat lansarea Clasei Virtuale pentru Consumatori (Consumer's Classroom), o unealta online destinata profesorilor in demersul de a-si educa elevii intre 12-18 ani in ceea ce priveste selectarea produselor, drepturile consumatorilor, sanatate si nutritie, consum durabil etc. Peste 300 de resurse sunt deja disponibile online.

Mesajul trebuie transmis mai departe catre profesori si catre parintii care au copii de varstele respective. Veti mai auzi cu siguranta si de la mine mai multe despre educatie in aceste domenii asa cum voi reveni si cu postari dedicate alimentatiei sanatoase. Pana atunci va salut cat mai europeneste :) de la Bruxelles.







Comentarii

  1. > Din semnalele mele, educatia sexuala era mult mai raspandita in anii 90 odata cu infiintarea unor ONG-uri precum ARAS capabile sa se plimbe prin scoli si sa discute probleme legate de contraceptie decat astazi. Iar riscurile s-au multiplicat.

    Am observat si eu din pacate lucrul asta, credeam ca sunt singurul :) Tzin minte cum pe a 8-a am fost caratzi cu clasa la un cabinet de educatzie sexuala unde ne-a explicat acolo o tanti toate chestiile despre contraceptie, boli cu transmisie sexuala etc. Sau altadata cum a venit la noi in clasa un sutdent de Medicina pe anul 6 sau proaspat rezident (nu mai tzin minte) si ne-a spus basically cam aceleasi lucruri de bun-simt (plus o gluma cu trompele uterine pe care nici o acum n-o inteleg prea bine :) ). Cum-necum lucrurile alea mi-au ramas, si cred ca si colegilor mei de atunci, acum se pune in schimb accentul pe orele de religie si alte chestii fara nici o legatura cu lumea reala.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu ma bucur ca ai sesizat si tu ca ma simteam cam singura preocupata de chestia asta :)

      Cred ca intre timp s-au mai complicat si procedurile. Am vrut sa fac o ora de educatie ca voluntar intr-o scoala si am fost pusa sa merg prin audiente pe la directori etc. Evident, aveam 3 zile de stat in Bucuresti,a sa ca am abandonat :(

      Insa daca ne uitam la statisticile legate de avorturi la adolescente vedem clar consecintele.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu