What men ought to be

Setul de expectatii pe care le avem de la viata este serios influentat de primele noastre experiente emotionale si intelectuale. Printre astfel de experiente se numara jocurile, filmele, lecturile, atmosfera de acasa, discutiile cu prietenii sau parintii. Altfel spus, inclusiv atunci cand vine vorba despre idealul de masculinitate, asteptarile ne sunt influentate de primele lecturi.

Poate ca nu am identificat sau nu sunt gata sa devoalez care este idealul meu de comportament feminin in relatia cu celalalt. Stiu sigur insa cum s-a slefuit in mintea mea idealul de masculinitate si nu am nicio indoiala ca Pride and prejudice a contribuit in mare masura la amandoua. Asa cum as putea oricand sa spun ca The ambassadors si The awkward age, apartinand lui Henry James, au influentat radical viziunea mea asupra vietii sociale. 

Daca gusturile mele literare de astazi se indreapta in special spre literatura de secol XX-XXI, daca astazi gasesc placere in conturul personajelor nevrozate, in situatiile ambigue, in exces sau in lipsa dezolanta de siguranta a eroilor, asta nu face decat sa sporeasca entuziasmul cu care constat ca, de fiecare data cand imi caut soliditatea si stabilitatea, ma reintorc tocmai spre romanul lui Jane Austen, da, tocmai spre secolul XVIII. Si gasesc asta extrem de reconfortant.

Nu am nicio indoiala ca, aparitiile repetate ale lui Darcy, in timpul lecturii si relecturii romanului, in serialul BBC, in filmul cu Keira Knightley, in Bridget Jones, in eseuri, chiar si indirect in The marriage plot a lui Eugenides, au slefuit si reslefuit treptat o unica idee (preconceputa poate, va acord dreptul sa spuneti asta) despre cum trebuie sa fie barbatii (in ceea ce ma priveste, bineinteles).

Cred ca lucrul acesta transpare dincolo de cuvinte in viata de zi cu zi. Cred ca mi se citeste Darcy-ismul in privire pentru ca rareori am parte de fateta alunecoasa, lipsita de onestitate, excesiv de flatanta si nesincera. Iar daca ea vine, se intampla, mai mereu, de la barbati mai putin inteligenti si mai putin capabili de a surprinde si analiza detaliile.

Dar sa nu divagam...  Am citit ceva critica literara si am incercat sa inteleg mecanismele prin care Mr. Darcy intruchipeaza idealul de masculinitate. Cinicii se concentreaza rapid asupra faptului ca este prezentat ca inalt, chipes si bogat. Cred ca bogatia este mai degraba un fel de artificiu Deus ex machina, un fel de instrument pe care Austen il acorda personajului ei dandu-i astfel posibilitatea sa solutioneze cu discretie toate problemele drei Elisabeth Bennet, in loc sa lase povestea sa esueze spre un final tragico-eroic. Bogatia mai este si un test al caracterului lui Elisabeth - ea il refuza pe Darcy atata timp cat propunerea acestui i se pare jignitoare. 

“You are mistaken, Mr. Darcy, if you suppose that the mode of your declaration affected me in any other way, than as it spared the concern which I might have felt in refusing you, had you behaved in a more gentlemanlike manner." 

Are dreptate si nu are dreptate: modul in care vine prima cerere in casatorie arata faptul ca Darcy nu isi conciliase inca propriile exigente cu backgroundul dificil al alesei lui. Cu toate acestea, modul autoreflexiv in care este formulata propunerea ne revela un Darcy analitic, riguros, onest si intrucatva autodenuntator de sincer in fata lui Elisabeth.

In ceea ce priveste valoarea acordata frumusetii, Austen este destul de clara. Elisabeth evolueaza in ochii lui Darcy de la “She is tolerable, but not handsome enough to tempt me, and I am in no humor at present to give consequence to young ladies who are slighted by other men” la elogiul pentru "the beautiful expression of her dark eyes", care este si mai mult scoasa in evidenta de "exercise", o indrazneala pe care prietenii lui Darcy o critica aspru in timp ce acesta o apara. Frumusetea este de fapt reflectarea valorilor interioare si lucrul acesta este valabil si pentru Darcy, in aceeasi masura ca si pentru Elisabeth.

Inteligenta vie si uneori cinica a protagonistului este de fapt primul aspect care il singularizeaza pe Mr. Darcy, mai ales din momentul in care avem suficiente elemente ca sa intelegem cinismul ca pe o combinatie de timiditate, moralitate, lipsa de interes pentru complot si barfa sociala.

“I have faults enough, but they are not, I hope, of understanding. My temper I dare not vouch for. It is, I believe, too little yielding— certainly too little for the convenience of the world. I cannot forget the follies and vices of other so soon as I ought, nor their offenses against myself. My feelings are not puffed about with every attempt to move them. My temper would perhaps be called resentful. My good opinion once lost, is lost forever.” 

“I certainly have not the talent which some people possess,' said Darcy, "of conversing easily with those I have never seen before. I cannot catch their tone of conversation, or appear interested in their concerns, as I often see done.” 

Tensiunea dialogului intre Darcy si Elisabeth este clara chiar daca ocaziile sunt putine iar Darcy este mai degraba un taciturn decat un coseur simpatic. Tensiunea este data de inteligenta si finetea observatiilor celor doi, de contrastul dintre seriozitatea tenebroasa a lui Darcy si spiritul ludic, solar dar intepator al lui Elisabeth, dintre rasul ei deschis si surasul lui retinut dar incurajator (exista de altfel o intreaga teorie asupra importantei rasului in societatea secolului XVIII si in relatia celor doi).

Mai presus de inteligenta, seriozitate, spirit critic, sinceritate si soliditate, vin urmatoarele trasaturi ale lui Darcy: el se dovedeste in cele din urma capabil sa inteleaga si sa raspunda criticilor lui Elisabeth. Este un inceput in literatura. Personajul masculin este, in sfarsit, si altceva decat o suma de calitati apriorice care inspira dragostea eroinelor feminine: el raspunde unei "provocari" lansate de personajul feminin, este dornic si capabil sa se schimbe si sa isi asume ceva nou, in raport cu asteptarile ei.

De aici, avem de-a face cu un Darcy dinamic si decis, care ia initiativa, pe care se poate conta (sora, personalul de serviciu, prietenii si, in cele din urma, familia lui Elisabeth pot cu totii conta pe interventia lui salvatoare) dar care ramane la fel de sincer, discret si solid cum l-am cunoscut la inceputul romanului. In plus, lucru absolut admirabil: ia apararea femeii pe care o iubeste atunci cand ea nu este de fata (ei, da, sa nu imi spuneti ca nu cunoasteti persoane de ambele sexe care isi ironizeaza partenerii atunci cand acestia nu sunt prezenti).

Stiu ca in realitate, nu Darcy-ismul inspira dragostea si admiratia celor mai multe femei. Exista o intreaga mitologie fondata in jurul rebeliunii, nesupunerii, nesigurantei pe care o administreaza femeii spiritul alunecator al barbatului. De aici si teza mea asupra importantei primelor lecturi. Poate ca nu este vorba numai despre asta, cu siguranta inclinatia interioara a fiecareia dintre noi completeaza in propriul stil portretul idealului de masculinitate. Dar cred ca felul in care ne este modificata, slefuita emotia de primele personaje iubite, are un impact determinant asupra alegerilor noastre ulterioare.

“Elizabeth's spirit's soon rising to playfulness again, she wanted Mr. Darcy to account for his having ever fallen in love with her. 'How could you begin?' said she.
'I can comprehend your going on charmingly, when you had once made a beginning; but what could set you off in the first place?' 'I cannot fix on the hour, or the spot, or the look, or the words, which laid the foundation. It is too long ago. I was in the middle before I knew that I had begun.” 

Singurul lucru care imi lipseste din jurul povestii domnului Darcy este ideea ca mentinerea unei relatii frumoase este mult mai dificila decat initierea ei. Dar de aici incepe o alta lunga discutie despre loialitate, tentatie, redescoperire... Intr-un episod viitor :)