Estetica ariditatii

Sa tot fie cateva saptamani bune de cand vorbim despre Estetica (si practica!!!) austeritatii la vecinii nostri greci. Ca sa ne mai limpezim gandurile si sa mai potolim sangele infierbantat, va propun un exercitiu diferit: Estetica ariditatii.

Este vorba despre o carte eseu scrisa de Richard Millet. Pentru ca nu stiu catora dintre voi numele lui Millet le este cunoscut, imi iau libertatea sa mentionez ca este vorba despre scriitorul si eseistul francez (franco-libanez pentru precizie) care a publicat Elogiu literar lui Andrej Breivik. In pofida titlului care va poate induce in eroare, Elogiul reprezinta mai degraba o analiza critica a cauzelor ideologiei si actiunilor lui Breivik, autorul masacrului din Norvegia, denuntand o identitate Europeana slabita, decaderea culturala, imigratia in masa si multiculturalismul. O asemenea pozitie nu i-a adus bineinteles simpatia intelectualilor de stanga printre care (de data aceasta, mai cunoscutul) JM Clezio ceea ce a condus la marginalizarea lui Millet in multe dintre instantele culturale franceze.

In Estetica ariditatii, autorul face o pledoarie pentru ariditate vazuta ca un fel de minimalism al trupului si limbajului. Individul superior traieste mult in tacere pentru a putea sa reflecteze si intr-un fel de economie e mijloacelor, refuzand compania si ritmul unei lumi decadente, mizere, decazute mai ales din punct de vedere spiritual. Un astfel de denunt se suprapune, intr-o forma detasata, ascetica, mesajului din Elogiu literar lui Andrej Breivik. Raul umanitatii isi are originea in ... drepturile omului care au permis accesul decadentului in sfera elitelor.  Servita astfel, fraza poate fi combatuta pana la ridicol insa ideea este tot o reinterpretare a unei pozitii de dreapta ce nu favorizeaza democratizarea elitelor. 

Tot ceea ce este trupesc conduce spre vulgaritate si decadere. Dansul este una dintre modalitatile prin care un teritoriu intim odata expus devine obscen. Pentru Millet, el nu este o forma de expresie ci exhibitionism. O astfel de teza mi se pare reductionista atunci cand nu este vorba despre expunerea propriului trup ci despre sublimarea artistica a trupului pana cand acesta devine intruchiparea unei idei precum in balet. Intr-un plan secund, cred ca atat dansul cat si sportul reprezinta aseptizari, eliberari ale trupului iar necesitatea de a stigmatiza indirect sexualitatea atunci cand ea nu vine sa inunde spatiul public imi scapa ceea ce nu este pe placul lui Millet (Je reprouve la pornographie et le culte hygiéniste du corps).

Autorul isi acorda totusi un disclaimer, o rezerva inca de la inceputul cartii:
Là où je vais, je serai nu. Sans doute le cheminement exige-t-il d’ores et déjà cette nudité. Il est même probable que ce dépouillement n’est rien d’autre que le signe de mon ignorance et que, par les connaissances parcellaires et les préjugés qui me tiennent lieu de savoir, je participe de la grande misère contemporaine – laquelle est avant tout spirituelle. A l’écart de tout lieu commun, l’aridité est ce dont je ne suis pas encore digne. Le reconnaître revient néanmoins à trouver le sens de la marche.

Cei alesi raman suspendati in asceza si refuz, isi valorifica tacerile si dezavueaza divertismentul. Aceasta teza este in mult mai mare masura pe intelesul meu intrucat divertismentul este vazut ca o deviere a atentiei, intelegerii, moralei prin metode facile iar omul superior nu are nevoie de astfel de deviatii intrucat spiritualitatea si eruditia reprezinta deja pentru el locus amoenus.

Tot dupa Millet, cei putini alesi, partizani ai ariditatii, ar trebui sa isi uneasca refuzurile, idee marcata printr-o trecere progresiva de la eu la noi in a doua parte a eseului dar si prin exprimarea franca a acestui indemn.

Recunosc ca mi-au trebuit doua lecturi ale cartii pentru ca exprimarea lui Millet nu este deloc arida, dimpotriva: ea sufera de emfaza, de redundanta, de pretiozitate, pe alocuri. Enumeratia este principalul element de constructie a frazelor insa de aici decurge si o muzicalitate de tip clasic, aproape manierist, a frazarii, nu numai senzatia unei formulari narcisice.

Probabil ca mi-ati simtit ambivalenta fata de cartea lui Millet: sensibilitatea la ideea de elitism si rezerva critica fata de tot ceea ce face refuzul structurii noastre trupesti. A fost insa un bun exercitiu intelectual si reprezinta inca un sistem de referinta pentru analiza multora dintre situatiile contemporane din agora.

Comentarii